Cu sufletele întraripate de emoţie sfântă, prăznuim astăzi
cu multă bucurie duhovnicească pe Sfântul Apostol Andrei cel întâi
chemat - Ocrotitorul României, care a propovăduit cuvântul
Evangheliei Mântuitorului Iisus Hristos, acum aproape 2000 de ani,
în Dobrogea şi în ţinuturile de la Gurile Dunării.
Această bucurie este cu atât mai mare aici, în de Dumnezeu păzita
Episcopie Ortodoxă Română a Europei de Nord, una dintre cele mai
tinere eparhii ale Bisericii noastre strămoşeşti, deoarece Sfântul
Apostol Andrei este ocrotitorul ei.
Ce mare binecuvântare! Moaştele Sfântului Andrei de la începutul
primului mileniu creştin se întâlnesc acum, la Copenhaga, cu
binecredinciosul popor român, ai cărui strămoşi au fost
încreştinaţi de Apostolul cel întâi chemat. Este o mare
binecuvântare şi, totodată, un ajutor nepreţuit pentru creştinii
români ortodocşi din nordul Europei! Această binecuvântare îi
cheamă să răspundă după datina străbună dragostei şi jertfei
Sfântului Apostol Andrei şi să dea slavă lui Dumnezeu pentru toate
binefacerile pe care, din marea Sa iubire de oameni, le-a revărsat
asupra poporului nostru de-a lungul întregii sale
istorii.
Preacucernici părinţi şi
iubiţi fii duhovniceşti,
Biserica noastră, prin mijloacele ei de sfinţire, ne asigură
tuturor mântuirea numai în măsura în care noi, în duhul bunei
înţelegeri şi al convieţuirii armonioase, Îl căutăm pe Dumnezeu:
"Căutaţi pacea cu toţii şi sfinţenia, fără de care nimeni nu va
vedea pe Domnul" (Evrei 12, 14).
Să ne bucurăm, aşadar, de acest tezaur al credinţei ortodoxe, aşa
cum ni l-a încredinţat Sfântul Apostol Andrei şi, la rândul nostru,
să-l păstrăm şi să-l transmitem generaţiilor viitoare, plin de
curăţie, de sfinţenie şi de mireasmă duhovnicească. De aceea, nu
avem nevoie de învăţături străine sau venite din altă parte, de
practici contrare dreptei credinţe şi sufletului nostru românesc,
de vreme ce Sfântul Apostol Andrei, cel întâi chemat la apostolat,
ne-a lăsat seva învăţăturii mântuitoare a Domnului Hristos.
Spiritualitatea noastră, felul nostru specific de trăire şi de
cinstire a sfinţilor, de mărturisire şi de preamărire a lui
Dumnezeu constituie tot atâtea legături trainice cu Biserica
părinţilor, cu poporul nostru şi cu pământul străbun. Oriunde ne-am
afla, credinţa ortodoxă moştenită de la Sfântul Apostol Andrei,
Sfânta Liturghie şi slujbele religioase la care participăm, cultura
teologică, tradiţiile şi spiritualitatea pe care le trăim
constituie averea noastră duhovnicească cea mai de preţ.
De aceea, cu prilejul acestui luminat praznic, vă îndemnăm pe
toţi, preoţi şi credincioşi ai Bisericii noastre dreptmăritoare din
Episcopia Ortodoxă Română a Europei de Nord, să vegheaţi totdeauna
la păstrarea şi mărturisirea prin cuvânt şi faptă a Ortodoxiei
româneşti, rămânând fideli învăţăturii Sfântului Apostol Andrei,
mai ales în aceste vremuri de încercare a lumii noastre în care
trăim, când fundamentele creştine ale Europei sunt ignorate sau
chiar contestate sub pretextul protejării pluralismului, a
libertăţii de gândire şi a dreptului la opinie. Statornicia în
credinţă implică în acelaşi timp şi statornicia în săvârşirea
faptelor bune, în păstrarea unităţii frăţeşti, în dragostea faţă de
aproapele, de orice seminţie, credinţă, limbă sau cultură ar fi el,
în iertare, îngăduinţă şi bună înţelegere. Suntem datori să luăm
aminte la îndemnul Sfântului Pavel, cel împreună apostol cu Sfântul
Andrei, care ne cheamă să urmăm " dreptatea, evlavia, credinţa,
dragostea, răbdarea, blândeţea.." (I Timotei 6, 11)
Iubiţi fii şi fiice
duhovniceşti, dragi români,
Sărbătoarea Sfântului Andrei are pentru poporul român o dublă
semnificaţie: ziua de 30 noiembrie reprezintă în primul rând
pomenirea sa, dat fiind faptul că la această dată, a fost răstignit
pe o cruce în formă de X, în cetatea Patras din Peloponez-Grecia,
iar în al doilea rând, este ajunul sărbătorii noastre naţionale, 1
Decembrie. Datorită Sfântului Apostol Andrei, atât înaintaşii
noştri, cât şi noi, cei de astăzi, avem o istorie creştină de două
mii de ani. Suntem cunoscuţi ca popor creştin, care a dat mărturie
înaintea lumii întregi, prin nenumărate jertfe, despre credinţa în
Hristos, despre unitatea neamului şi despre sfânta "lege
românească". Putem, aşadar, spune că suntem urmaşi în credinţă şi
duh jertfelnic ai Sfântului Andrei. Acest fapt ne obligă şi mai
mult să ne urmăm calea noastră dreaptă în istorie, calea credinţei
dreptmăritoare. 1 Decembrie reprezintă pentru noi sărbătoarea
naţională pentru că suntem popor creştin, cu istorie presărată la
tot pasul cu strălucite pilde de jertfă pentru apărarea credinţei
ortodoxe. Sărbătoarea de astăzi devine o fereastră către viitorul
nostru, către înveşnicirea neamului românesc.
Exprimându-ne regretul de a nu participa şi Noi la festivităţile
organizate în capitala Danemarcei, în zilele de 29-30 noiembrie,
din cauza unui program prestabilit, avem bucuria ca prin delegatul
Nostru la aceste manifestări sărbătoreşti Preasfinţia Sa,
Preasfinţitul Părinte Ciprian Câmpineanul, Episcop Vicar
Patriarhal, să vă adresăm părinteşti urări de sănătate, pace şi
bucurie, rugând pe Hristos Domnul să reverse peste toţi slujitorii
sfintelor altare şi peste credincioşii ortodocşi români din Europa
de Nord harul Său sfinţitor şi mântuitor.
Cu părintească binecuvântare,